Salut,
Long time, no reminder of the day.
2022 mi-a adus o tona jumate de provocari emotionale care au avut impact si asupra creativitatii mele.
M-am luptat si tot luptat impotriva valului de emotii. Am sperat ca daca le amutesc, daca ma distrag sau daca fac meditatia aia de pe Youtube vor disparea.
Era ca si cum sunt intr-un ocean plin de valuri si eu luptam permanent impotriva curentului in speranta ca il voi invinge.
Cand credeam ca am reusit sa potolesc unul din ele venea altul cu o si mai mare forta.
Ce nu am inteles eu e ca valurile voiau sa-mi transmita sa ma las purtata de ele. Voiau sa imi transmita ca ele sunt acolo pentru mine nu impotriva mea.
Dar pentru a te lasa dus de val ai nevoie de incredere. Incredere ca valul e acolo pentru binele tau si incredere ca oriunde te va duce tu vei stii cum sa gestionezi tarmul necunoscut.
Increderea e un lucru mai complex decat pare. Nu tine doar de mindset, afirmatii pozitive si meditatii de 30 de min. Tine de mesajele pe care le-ai primit in copilarie, de modul in care ti-a fost cultivata relatia cu divinitatea, de experientele prin care ai trecut, de personalitate, de alegeri.
Oricat am vrea nu se rezolva doar spunandu-ne: “am incredere”, “I will let it be”. E un proces de-o viata. De unlearning what once kept you safe.
Acest AHA m-a dus la urmatoarea intrebare pe care o las si pentru voi: Care a fost momentul in care ai invatat sa nu ai incredere?
Hugs,
Petruta